Cu totii avem macar un sirag de margele din pietre semipretioase si de aceea de data aceasta ne-am decis sa va prezentam doua pietre semipretioase foarte des intalnite in domeniul bijuteriilor.
Obsidianul nu e un mineral real pentru ca nu este deloc cristalin si nici nu are compozitia chimica suficient de bine definita. In general, obsidian este minim 70 de procente dioxid de siliciu.
Obsidianul pur este mai inchis la culoare si prin urmare vom deduce ca nuanta acestei pietre variaza tinand cont de prezenta impuritatilor. Atunci cand in structura sa apar impuritati de fier sau de magneziu acestea vor da obsidianului o nuanta de verde inchi si pana la brun tinzand catre negru, maro, galben sau rosu.
Obsidianul este o sticla de origine vulcanica naturala care a fost cunoscuta din vremuri preistorice si care are si unele proprietati fascinante, dar si o serie de utilizari practice extrem de importante.
Obsidianul se formeaza in urma racirii rapide a laveti care iese la suprafata, un material care contine un procent maxim de pana la 3% aoa.
Daca se inampla sa avem o cantitate mai mare si in afara de apa sa existe in acest amestec si gaz precum dioxidul de carbon, in momentul in care lava se raceste rapid se va forma o roca de tip vulcanic poroasa denumita piatra ponce. In momentul in care lava se raceste lent se va forma o alta varianta de roca de culoare neagra si sticloasa cu un luciu intunecat.
Mineralul va avea un continut ridicat de silicati care vor atinge chiar si concentratia de 70 de procente iar peste acest procent roca va face parte din familia riolitului numit uneori si granit. Destul de rar obsidianul va avea un procent mai mic de silicati si se va prezenta in forma de trecere drept andezit sau trahit.
In afara de utilizarea sa ca si piatra pretioasa, obsidianul a fost utilizat si in chirurgie cardiaca sub forma unor lame de obsidian care aveau o margine de taiere mult mai clasa recat cea a bisturiului chirugical confectionat din otel.
Cel mai performant cutit cu lama de otel de inalta calitate, daca se priveste sub o lupa, are o lama zimtata si neregulata, in schimb lama din obsidian, este perfect neteda.
Piatra semipretioasa ochi de tigru este cunoscuta drept un pseudomorf. Termenul vine din greaca si defineste o forma falsa. Aceasta roca se formeaza in momentul in care are rolul de a inlocui un mineral.
Transformarea sa va incepe in momentul in care cuartul patrunde in fibrele coloidale. Aceste proces genereaza doua pietre diferite: una albastra denumita si ochi de soim sau una maro care poarta numele de ochi de tigru.
Piatra cunoscuta sub numele de ochi de tigru este descoperita in Africa de Sud inca din anul 1800. Primele idei si teorii cu privire la formarea sa au aparut in anul 1873 si au fost expuse de un mineralog german.
Ulterior a aparut o noua teorie in acest sens care sustine ca ochi de tigru nu este pseudomorphic ci ca se formeaza din crocidolit cu ajutorul unui mecanism diferit si cu ajutorul mai multor episoade de esantare.
