Igiena orală la copii în practică: un exemplu concret zilnic

Igiena orală la copii funcționează atunci când devine un obicei previzibil, nu o negociere zilnică. Perierea dimineața și seara, o pastă potrivită vârstei și un adult prezent fac cea mai mare parte din muncă. Mai jos aveți un exemplu concret, pas cu pas, dintr-o zi obișnuită.

Pe Copilul anului găsiți articole și ghiduri despre sănătatea și educația celor mici, iar rutina descrisă aici se leagă firesc de ele.

Exemplul unei zile obișnuite

Luăm un copil de patru ani și o familie care vrea să evite certurile de la baie. Părintele pregătește periuța și pasta pe marginea chiuvetei, înainte de a-l chema pe copil. Totul are loc la aceeași oră, imediat după micul dejun și imediat înainte de somn.

Dimineața

Copilul își pune singur pasta, într-o cantitate mică, cât un bob de mazăre. Apoi își periază dinții câteva minute, cântând o melodie scurtă care marchează durata. Părintele termină, apoi, zonele greu de atins.

Seara

Periajul de seară este cel mai important, pentru că peste noapte saliva scade, iar resturile de mâncare rămân pe dinți. După periaj, copilul nu mai primește dulciuri sau băuturi, în afară de apă.

Ce rol are fiecare membru al familiei

• copilul alege periuța sau culoarea ei, ca să simtă că hotărăște ceva;
• părintele supraveghează și ajută la final, mai ales la cei mici;
• fratele mai mare dă exemplul, pentru că imitația funcționează mai bine decât explicațiile;
• toată familia se periază în același timp, cel puțin din când în când.

Greșeli care apar des

Prima este lăsarea copilului să se descurce singur prea devreme. Până spre vârsta școlară, mișcările fine nu sunt suficient de bune pentru o curățare completă. A doua este folosirea unei cantități prea mari de pastă, care îi face pe cei mici să o înghită.

A treia este abandonul la prima zi proastă. Dacă într-o seară copilul refuză, nu o transformați în conflict: reluați a doua zi, în același loc și la aceeași oră.

Cum faceți rutina să țină

Un afiș cu bife, un cronometru sau o poveste scurtă spusă în timpul periajului ajută mult. Important este ca regula să fie simplă și identică în fiecare zi. Copiii se liniștesc când știu ce urmează.

Pentru a vedea cum se leagă o astfel de rutină de restul zilei, vă recomandăm și descrierea din rutina de dimineață dintr-o casă cu câine, unde se vede cum se potrivesc obiceiurile mici într-un program real.

Ce faceți când copilul refuză periuța

Refuzul apare des între doi și cinci ani, când cei mici vor să controleze tot ce li se întâmplă. În loc să insistați, oferiți o alegere limitată: periuța albastră sau cea verde, periajul în baie sau în fața oglinzii mari.

Puteți transforma momentul într-un joc, în care periuța „vizitează” fiecare dinte pe rând. Nu pedepsiți și nu promiteți recompense în dulciuri, pentru că ar contrazice scopul rutinei.

Pe lângă periaj, contează și ce mănâncă copilul. Pe Copilul anului sunt multe idei despre mese simple pentru cei mici, iar o alimentație cu mai puține dulciuri între mese protejează dinții la fel de mult ca o periuță bună.

Recomandare practică

Verificați periuța la câteva luni și înlocuiți-o dacă părul s-a deformat. Programați vizite periodice la medicul stomatolog, chiar dacă nu apar probleme vizibile. Pentru mai multe idei despre îngrijirea copiilor, citiți și celelalte materiale de pe Copilul anului.