Cercurile de sustenabilitate (durabilitate) reprezinta o metoda de intelegere, de evaluare a durabilitatii si de gestionare a proiectelor orientate catre rezultate durabile din punct de vedere social. Se intentioneaza sa se gestioneze „probleme aparent de nerezolvat”, asa cum sunt prezentate in dezbaterile privind dezvoltarea durabila. Metoda este utilizata mai ales pentru orase si asezari urbane.
Agenda globala
Cercurile de durabilitate si tratarea domeniilor sociale ale ecologiei, economiei, politicii si culturii, ofera dimensiunea empirica a unei abordari numite „teorie angajata”. Dezvoltarea cercurilor de durabilitate face parte dintr-un proiect mai amplu numit „Cercuri ale vietii sociale”, utilizand acelasi model cu patru domenii pentru a analiza intrebari de rezistenta, adaptare, securitate, reconciliere. Termenul este de asemenea utilizat in legatura cu tematica specifica, cum ar fi „Cercuri de bunastare a copilului” (World Vision).
Dupa cum demonstreaza Rio + 20 si Forumul Urban Mondial ONU Habitat de la Napoli (2012) si Medellin (2014), evaluarea durabilitatii se afla pe agenda globala. Cu toate acestea, cu cat problemele sunt mai complexe, cu atat instrumentele actuale de evaluare a durabilitatii sunt mai putin utile pentru evaluarea in diferite domenii: economie, ecologie, politica si cultura.
De exemplu, abordarea Triple Bottom Line tinde sa ia economia ca punct principal de concentrare, plus domeniul mediului ca externalitate cheie. In al doilea rand, baza cantitativa unidimensionala a multor astfel de metode inseamna ca acestea au actiune limitata pe probleme calitative complexe. In al treilea rand, dimensiunea, domeniul de aplicare si numarul mare de indicatori inclusi in multe astfel de metode inseamna ca acestia sunt deseori greoi si rezista la implementarea eficienta.
In al patrulea rand, concentrarea limitata a seturilor de indicatori actuali determina ca acestia nu functioneaza in diferite setari organizationale si sociale – corporatii si alte institutii, orase si comunitati. Cele mai multe abordari ale indicatorilor, cum ar fi Global Reporting Initiative sau ISO14031, au fost limitate la organizatii corporative mari, cu limite juridice si economice usor de definit. Cercurile de durabilitate au fost dezvoltate pentru a raspunde acestor limitari.
Utilizarea metodei
Metoda este utilizata de o serie de organizatii globale, inclusiv Programul Natiunilor Unite pentru Pactul Global al Oraselor, Asociatia Mondiala a Marilor Metropole si World Vision pentru a sprijini implicarea lor in orase.
De asemenea, este utilizat de mai multe orase din intreaga lume in diferite moduri pentru a gestiona proiecte majore sau pentru a oferi feedback cu privire la profilurile lor de sustenabilitate (de exemplu, Hyderabad, Johannesburg, Melbourne, New Delhi, São Paulo si Teheran). Este o metoda de intelegere a politicii urbane si de planificare urbana, precum si de efectuare a analizei durabilitatii si profilarea dezvoltarii durabile.
Programul Global Compact Cities
Metodologia este pusa la dispozitie de Programul ONU pentru Pactele Globale pentru angajamentul sau cu cele peste 80 de orase semnatare. In special, unele dintre cele 14 orase inovatoare din program au influentat dezvoltarea metodei Cercurilor de durabilitate prin gestionarea proiectelor majore, unele cu intensitate si altele ca o caracteristica de baza. Se utilizeaza o abordare intersectoriala si holistica pentru a dezvolta un raspuns la probleme aparent auto-definite.
Milwaukee, proiect de sustenabilitate a apei
In 2009, Milwaukee, Wisconsin, Statele Unite ale Americii, a dorit sa abordeze problema calitatii apei in oras. Metodologia Cercurilor de durabilitate a devenit baza pentru un proiect de oras integrat. In perioada de aplicare a metodei (2009 – prezent) a fost o redescoperire a valorii apei dintr-o industrie si o perspectiva comunitara mai larga.
In 2011, Milwaukee a castigat Premiul pentru apa din Statele Unite acordat de Clean Water America Alliance, precum si un premiu din programul IBM Better Cities in valoare de 500.000 de dolari. Comunitatea a atras, de asemenea, cativa inovatori de frunte in tratarea apei si infiinteaza o scoala de stiinte a apei dulci la Universitatea din Wisconsin-Milwaukee.
Metropolis (Asociatia mondiala a marilor metropole)
Metodologia a fost utilizata pentru prima data de Metropolis pentru Comisia 2, 2012, Gestionarea cresterii urbane. Aceasta Comisie, care s-a intrunit in perioada 2009-2011, a fost rugata sa faca recomandari, pentru ca acestea sa poata fi utilizate de 120 de orase membre ale Metropolis, pe tema gestionarii cresterii. Raportul Comisiei care utilizeaza metodologia Cercurilor de durabilitate a fost publicat pe web in trei limbi – engleza, franceza si spaniola – si este folosit de orasele membre ca ghid de practica.
In 2011, echipa de cercetare a fost invitata de Metropolis sa colaboreze cu guvernul si Programul Orase la una dintre initiativele lor majore. Metodologia este centrala pentru abordarea utilizata de „Initiativa de planificare strategica integrata si parteneriate public-privat” organizata de Metropolis, 2012–2013 pentru orasele indiene, braziliene si iraniene. A avut loc un atelier la New Delhi, 26-27 Iulie 2012, iar planificatorii seniori din New Delhi, Hyderabad si Kolkata au folosit cele doua instrumente de evaluare din setul de instrumente Cercuri de durabilitate pentru a cartografia durabilitatea oraselor lor ca parte a dezvoltarii oraselor lor urbane.
Alte orase care au folosit aceleasi instrumente au fost Teheranul (in raport cu planul lor de mega-proiecte) si São Paulo (in raport cu planul lor macro-metropolitan).
Din 2012, Programul pentru orase si Metropolis au lucrat impreuna pentru a rafina metoda „Cercurile de durabilitate” pe care sa o foloseasca cu orasele membre respective. Un grup de lucru Metropolis a fost insarcinat cu dezvoltarea in continuare a metodei.
Economist
In 2011, The Economist i-a invitat pe Paul James (Directorul Programului Natiunilor Unite pentru Pactele Globale) si Chetan Vedya (Director, Institutul National de Afaceri Urbane, India) intr-o dezbatere cu privire la problema durabilitatii urbane si a cresterii metropolitane. A dus la peste 200 de scrisori catre editor cu raspuns direct, precum si la numeroase citate in legatura cu subiectul, pe alte site-uri web.
Viziunea lumii
In 2011, recunoscand cat de mult schimbau cele doua procese de urbanizare si globalizare peisajul saraciei, World Vision a decis sa-si schimbe orientarea catre mediile urbane. Anterior, 80% din proiectele sale se desfasurasera in comunitati rurale mici. Metoda Cercurilor de sustenabilitate subliniaza acum ca reorientarea si studiile pilot se desfasoara in India, Africa de Sud, Liban, Indonezia si in alte parti, pentru a rafina metodologia si pentru acordarea ajutorului in medii urbane complexe.
Domenii si subdomenii
Abordarea Cercurilor de durabilitate este in mod explicit critica fata de alte modele din domeniu, cum ar fi metodele care trateaza economia ca si cum ar fi in afara socialului sau care trateaza mediul ca pe o externalitate. Foloseste un model cu patru domenii – economie, ecologie, politica si cultura. In fiecare dintre aceste domenii exista 7 subdomenii.
Economie
Domeniul economic este definit ca practicile si semnificatiile asociate cu productia, utilizarea si gestionarea resurselor, unde conceptul de „resurse” este utilizat in sensul cel mai larg al cuvantului respectiv.
Ecologie
Domeniul ecologic este definit ca practicile si semnificatiile care apar de-a lungul intersectiei dintre taramurile sociale si cele naturale, concentrandu-se pe dimensiunea importanta a angajamentului uman cu si in interiorul naturii, dar si incluzand mediul construit.
- Materiale si energie
- Apa si aer
- flora si fauna
- Habitat si asezari
- Constructie si transport
- Intruchipare si intretinere
- Emisii si deseuri
Politica
Politicul este definit ca practicile si semnificatiile asociate cu problemele de baza ale puterii sociale, cum ar fi organizarea, autorizarea, legitimarea si reglementarea. Parametrii acestui domeniu se extind dincolo de simtul conventional al politicii pentru a include nu numai probleme de guvernanta publica si privata, ci mai larg relatiile sociale in general.
- Organizare si guvernare
- Drept si dreptate
- Comunicare si critica
- Reprezentare si negociere
- Securitate si acord
- Dialog si reconciliere
- Etica si responsabilitate
Cultura
Domeniul cultural este definit ca practicile, discursurile si expresiile materiale, care, in timp, exprima continuitati si discontinuitati ale sensului social.
- Identitate si implicare
- Creativitate si recreere
- Memorie si proiectie
- Credinta si idei
- Sex si generatii
- Ancheta si invatare
Sinonim cu stiinta aplicata
Relatia dintre „durabilitatea aplicata” si durabilitatea generala (sau stiinta durabilitatii) este analoga relatiei dintre stiinta aplicata (inginerie) si stiinta de baza, in timp ce stiinta este efortul de a descoperi sau a intelege mai bine cum functioneaza lumea fizica, cu dovezi fizice observabile ca baza a acestei intelegeri. Stiinta aplicata este aplicarea cunostintelor dintr-unul sau mai multe domenii stiintifice naturale pentru rezolvarea problemelor practice.
Inginerie durabila
Sustenabilitatea aplicata este in esenta o inginerie durabila – prin utilizarea legilor naturale si a resurselor fizice pentru a proiecta si implementa materiale, structuri, masini, dispozitive, sisteme si procese care raspund nevoilor umane, pastrand in acelasi timp mediul inconjurator pentru totdeauna. Sustenabilitatea aplicata este alcatuita din munca in inginerie, politici si educatie – orice metode sunt necesare pentru a conserva lumea pentru copiii nostri. Un studiu recent a aratat ca principiile open source pot fi folosite pentru a accelera implementarea tehnologiilor durabile, cum ar fi tehnologiile open source adecvate.
Sustenabilitatea aplicata este aplicarea stiintei si inovatiei, inclusiv a perspectivelor stiintelor sociale, pentru a satisface nevoile umane, pastrand in acelasi timp pe termen nelimitat sistemele de sustinere a vietii planetei.
De retinut este faptul ca aceasta reprezinta o diferenta semnificativa fata de definitia standard a durabilitatii, care este in mod normal incapsulata de o versiune a conceptului Comisiei Brundtland: „dezvoltare care satisface nevoile si aspiratiile prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi.”
O definitie mai rafinata ar putea fi numita „durabilitate aplicata corect”: aplicarea corecta si echitabila a stiintei si inovatiei, inclusiv a stiintelor sociale, pentru a asigura o calitate mai buna a vietii pentru toti, acum si in viitor, traind in acelasi timp in limitele sustinerii ecosistemelor.
Acest lucru provine din definitia durabilitatii juste, care este „conceptia egalitara a dezvoltarii durabile”. Aceasta noua forma de dezvoltare durabila acorda prioritate justitiei si echitatii, mentinand in acelasi timp importanta mediului si a sistemului global de sustinere a vietii.
