Ce stii despre istoria cozonacului? De cand oamenii mananca aceasta rafinata delicatesa culinara? Va mai amintiti de perioada sarbatorilor de iarna, cand mergeati la bunici la tara pentru a merge la colindat?
Va mai amintiti ca asteptati cu nerabdare Ajunul Craciunului pentru a merge prin vecini (si nu numai) la colindat, iar apoi asteptati sa ajungeti acasa sa gustati din cozonacul proaspat facut de bunica?
Ei bine, multi sunt cei care isi amintesc cu drag de cozonacul din copilarie, iar dat fiind faptul ca bunicile lor nu mai traiesc si nu mai are cine sa le faca acei cozonaci care sa le aminteasca de copilarie, acum aleg sa manance cel mai bun cozonac de la Boromir.
Istoria cozonacului : desertul preferat al romanilor!
Cozonacul este considerat desertul preferat al romanilor, si are o istorie indelungata, dupa cum veti putea afla in randurile care urmeaza.
Desi este considerat a fi un desert traditional romanesc, cozonacul este in egala masura si un desert bulgaresc cunoscut sub denumirea de kozunak. De-asemenea, cozonacul este un produs cunoscut sub denumirea de panettone, in patiseria italiana.
Painea se afla la originile cozonacului, ale carui tehnici de dospire au evoluat foarte mult odata cu trecerea timpului, insa inca din cele mai vechi timpuri, drojdia era utilizata ca ferment, cu scopul de a dospi aluatul.
Conform descoperirilor arheologice, inca din antichitate dateaza primele cuptoare pentru copt, iar acestea se gaseau in Egiptul Antic. Mai multe desene ilustreaza faptul ca egiptenii stiau inca din acele timpuri sa faca paine dospita de mai multe feluri, iar unele dintre acestea erau indulcite cu miere.
Istoria cozonacului : cum se facea in Grecia antica?
In ceea ce priveste istoria cozonacului, se spune ca grecii faceau un cozonac indulcit cu miere si presarat cu nuca, tot in Antichitate. Aceasta delicatesa a grecilor era cunoscuta sub numele de plakous.
Apoi, utilizarea drojdiei a fost preluata de la egipteni si de catre romani si de catre greci, iar acestia au reusit sa diversifice si sa imbogateasca retetele pentru cozonaci, folosind unt, fructe uscate sau oua.
Se spune ca la inceput, cozonacul era oferit ca ofranda zeilor, iar acesta era de doua feluri, iar unul dintre acestea era cunoscut sub numele de libum, care era un cozonac de mici dimensiuni. Zeii primeau drep ofranda si un cozonac cu branza, alune si stafide, cunoscut sub numele de placenta.
Cozonacul in Evul Mediu
Timpul a trecut, iar in Evul Mediu, brutarii din Europa faceau din ce in ce mai des cozonaci cu fructe uscate.
Se spune ca in Istoria Cozonacului prima reteta de cozonac care a aparut intr-o carte de bucate, dateaza din anul 1978, din Marea Britanie. Se recomanda ca acei cozonaci sa fie copti in forme inguste si lungi, iar recomandarea este respectata si in zilele noastre de catre britanici.
Se spune ca in secolul XIX francezii au adaugat la masa al treilea fel de mancare, si anume desertul, care era reprezentat de cozonac. Se spune ca francezii au pus cel mai mult in valoare aceasta delicatesa.
Majoritatea specialistilor in gastronomie, sunt de acord in legatura cu faptul ca reteta de cozonac care ne este cunoscuta tuturor in zilelor noastre, a fost consacrata de catre europeni, in secolul XIX.
Istoria cozonacului in tara noastra
In ceea ce priveste traditia romaneasca, se spune ca daca pe masa ai cozonac, inseamna ca sarbatoresti. Acest lucru probabil se datoreaza si faptului ca in trecut, mesele romanilor de sarbatori erau incarcate cu diferite tipuri de cozonac, iar aici amintim cozonacul cu nuca, cozonacul cu mac, cozonacul cu rahat.
Multi dintre romanii care acum au in jur de 30 – 40 de ani (sau chiar si mai multi ani), isi amintesc cu drag de perioada copilariei in care, atat de Craciun cat si de Paste, mergeau in vacanta la bunici, unde mesele erau incarcate de cozonac de diferite feluri.
Acum dupa ce am trecut pe scurt prin istoria cozonacului poate vi s-a facut pofta! Va recomand cel mai bun cozonac, care sa ne aminteasca de acele vremuri, si anume cel produs de Boromir.
